…și comunicarea este o artă

„Cine îşi face o părere despre orice, dar nu o poate explica, mai bine nu s-ar fi gândit deloc la subiectul respectiv” ( Pericle)

          Fiind oameni cu raţiune si libertate, fiecare dintre noi are capacitatea să-şi formeze o opinie subiectivă sau obiectivă, în funcţe de diverse subiecte. Important este să ştim cum să o exprimăm astfel încât ,,celălalt” să înţeleagă concret la ce ne referim.

      De cele mai multe ori, în discuţiile noastre cu ceilalţi, încercăm să-i convingem şi să-i influenţăm pe cei din jur pentru a ajunge la un numitor comun, însă în momentul în care observăm că nu mai avem argumente sau curajul de a continua discuţia  auzim expresii precum: „M-am gândit la ceva, însă nu ştiu cum să explic” sau „Nu mă interesează, nu mă priveşte, nu am nicio părere”. Desigur exemplele mai pot continua, însă ideea centrală este aceea că este imposibil să nu avem o părere chiar şi pentru lucrurile cele mai neînsemnate, iar pentru a nu folosi expresiile deja citate mai sus este bine să lucrăm la arta de a comunica…mai ales în public şi cu publicul. În acest fel, stăpânind legile comunicării ne vom putea exprima liber în orice circumstanţă, uitând de trac sau de orice alt motiv pe care de cele mai multe ori îl invocăm pentru a scăpa de responsabilitatea asumării unui punct de vedere.

          Oricine comunică! Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii comunicau şi iată că fac acelaşi lucru şi în prezent, deşi într-un mod mai diferit din moment ce tehnologia evoluează cu fiecare minut. În ziua de astăzi, se poate spune că societatea este cucerită de comunicare, de dorinţa de a asculta şi de a fi ascultaţi. Fie că este o comunicare intrapersonală, interpesronală, impersonală, de grup, de masă, verbală, paraverbală sau nonverbală, se foloseşte în viaţă de zi cu zi în funcţie de nevoile individului, realizându-se astfel opere de artă ce aşteaptă să fie interpretate, comentate şi dezbătute.

            Un principiu de bază al comunicării este faptul că nu se poate să nu comunicăm! În orice clipă noi construim o realitate. Felul în care stăm, poziţia pe care o avem în diferite circumstanţe, expresiile faciale, toate acestea ne pot trăda fără să ne dăm seama, constituind indicii semnificative ale stării noastre de spirit. Astfel, fiecare individ prin cuvinte sau prin gesturi, transmite o „realitate” sau un mesaj codificat, datoria receptorului fiind aceea de a-l decodifica. În momentul în care mesajul a fost decodificat, receptorul are două opţiuni: fie păstrează realitatea transmisă de emiţător, fie îşi crează la rândul sau propria realitate, în funcţie de modul în care percepe mesajul primit.  Prin comunicare se construieşte un sens, mai ales când cuvintele prind un contur  prin comunicarea verbală, însă realitatea poate fi diferită în acest sens, deoarece nu întotdeauna ceea ce comunicăm verbal se potriveşte cu ceea ce comunicăm nonverbal, indirect, de aici rezultând un conflict între realităţi.

           Fiecare om participa la ,,puzzle-ul comunicării” cu scopul de a forma realitatea, de aici rezultând faptul că orice persoană contribuie cu câte o idee pentru a pune temelia unui adevăr. Fiecare individ, percepe un lucru într-un anumit mod şi pentru a putea spune că modul în care el a înţeles fapta/materia este cel corect (deşi corectitudinea în acest context este vagă, întrucât depinde de valori şi credinţe, de modul în care este educat individul) trebuie să privească şi să-l descrie din mai multe puncte de vedere. Pentru a ajunge la o concluzie, cât mai apropiată de propria opinie, individul foloseşte o unealtă şi anume ,,comunicarea”, care îl va ajuta să pună temelia unei baze solide, concrete, întrucât, toate ideile oamenilor puse „cap la cap” creează realitatea concretă, de aici probabil şi zicala  ,,Adevărul este undeva la mijloc”.

           În concluzie, oricine poate comunica dacă reuşeşte să desluşească tainele exprimării prin cuvinte şi nu numai, deoarece nu este chiar atît de greu să te exprimi chiar şi în public dacă deţii minumul de cunoştinţe cu privire la „arta comunicării în public”. Acest lucru fiind foarte util căci, viaţa ne pune în situaţii inedite şi neaşteptate.

 

Cornelia-Gabriela Jitaru

comunicare-online

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s