Mândră că sunt român chiar dacă nu este 1 DECEMBRIE

,,Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte! ” strigă toţi.

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!”

( Deșteaptă-te române! -Andrei Mureșean)

  • Regele Ungariei a încercat să-l aducă pe Litovoi la supunere pentru recunoașterea suzeranității și plata tributului pe cale pașnica. insă, cu toate insistențele regelui, voevodul gorjean a refuzat cu demnitate pretențiile maghiare, ajungându-se astfel la un conflict armat. Lupta are loc între noiembrie 1276 și mai 1277, lțngă Hațeg. Pe cîmpul de luptă, Litovoi, își pierde viața.
  • În 1420, Alexandru cel Bun respinge primul atac turcesc împotriva Moldovei.
  • În 1462, Vlad Țepeș, domnitor al Țării Românești, pune la cale atacul de noapte de la Târgovișe.

        Acestea sunt unele dintre puținele evenimente din istorice si unii doar unii dintre domnitorii Tărilor Române  care au reușit de-a lungul timpului să ne aduca prestigiu si recunoaștere internațională.

         Acum  este posibil să vă simțiți ca la ora de istorie, cu care probabil cei mai mulți v-ați înțeles cum se înțelege uleiul cu apa și sper ca nu am reușit să vă creez un sentiment de repulsie. Țin să vă anunț că nu întâmplător am dorit să postez niște versuri din Imnul României sau unele dintre victoriile domnitorilor noștri. am luat această decizie, pentru că am observat că la capitolul ,,patriotism” suntem codași, revenindu-ne uneori și în mod excepțional de 1 Decembrie.

       Dar de ce nu ne simțim români demni și în celelalte zile? De ce așteptăm anumite sărbători pentru ane exprima recunoștința? De exemplu, 24 februarie: persoane pe care o iubim, despre care spunem că este jumăatatea noastră, trebuie să se simtă specială doar o dată pe an? (în acest sens am putea iniția o altă discuție cu privire la trăirea sărbătorilor străine Valentine′s day Vs. Dragobete)

      Făcând abstracție de elementele negative din această țara, și pentru a nu intra în sfera politică și nu numai, pentru a nu deveni  parte a cetățenilor români care nu aduc decât beneficii propriei persoane și care nu seamănă  din niciun punct de vedere cu persoanlitățile citate deja,  mă întreb de ce nu suntem mândri de ceea ce înseamnă rădăcinile noastre, pentru ca într-un final să ajungem fiecare dintre noi la floarea și la fructul național?

         Noi nu ne cunoaștem bine istoria, plaiurile, frații uniți în aceeași limbă și cuget, însa vrem să plecăm, să ne stabilim în alte țări, pentru un viitor mai bun. Bineînțeles, nu îi judec, omul dintotdeauna a trebuit să îți satisfacă nevoile, și după cum ne spune și piramida lui Maslow, daca o trebuință de la baza piramidei nu este satisfacută, nici celelalte din vârf nu vor putea fi satisfacute. Am înțeles și acest lucru, însa de ce  în momentul în care te poziționezi pe partea acealaltă a graniței, simți nevoia să vorbești de rău țara în care te-ai nascut, în care ai spus primele cuvinte, în care ți-ai format o familie…nu mai înțeleg.

      Probabil țara adoptivă îți va oferi confort financiar, însă după cum spune și o zicală, nicăieri nu-i ca acasă.  Sigur, fiecare pădure își are uscăturile ei, nicio națiune nu este perfectă, existând și bune și rele. Important este să fim capabili să vedem și lucrurile bune. România chiar are cu ce să se mândrească, începând cu relieful diversificat, orașe, monumente istorie și terminând cu oamenii care au făcut să răsune numele de România în plan internațional.

     Se pare că am ajuns la stadiul în care ne urăm țara sau daca nu…ne este rușine de ea și de concetățenii care formează restul națiunii române. De exempu, am o cunoștință căreia îi place să călătorească. Prima dată când a plecat, a stat aproximativ trei luni departe de țară, iar când s-a întors, bineînțeles am întrebat-o cum a fost perioada  respectivă și cum s-a înțeles cu ceilalți oameni. A fost bine, mi-a răspuns, dar la început a fost putin mai greu. Când m-au întrebat de unde provin, am evitat răspunsul, spunând că este o țară din sude-estul Europei centrale…este o tara mică, simțindu-se puțin rușinată. Până la urmă a spus că este din România. Subiectul a fos închis după aceea. Ce se întâmpla dacă recunoștea din prima clipă care îi sunt originile, fără a se simți inferioară? Sau poate chiar sa povestească ceva pozitiv despre România, pentru a reuși să schimbe niște păreri, având în vedere faptul că știrile negative circulă întoteauna mai repede. Da… cu o floare nu se face primvară, dar cu mai multe, cu siguranță.

    Poate că în momentul acesta nu avem foarte mulți turiști, poate nu suntem atât de cunoscuți și apreciați la nivel internațional, sau cel putin nu ne interesam noi de românii care au reusit; români de care în loc să ne bucurăm că în tumultul de jigniri și ironii la adresa patriei noastre, reușesc să ducă mai departe prestigiul unei națiuni capabile,  noi alegem să rămânem indiferenți sau suntem invidioși.

     De aceea, spun ca este de datoria noastră sa ne demonstrăm nouă, dacă nu și celorlalți că românii sunt demni, buni, educați și sunt ghidați după valori morale în acțiunile lor, mai ales că este o țară creștină. Este de datoria noastră să schimbăm ce nu ne aduce cinste în aacest stat, este de datoria noastră s transformăm România nimănui în România mea, a ta și a tuturor celor cu sânge de roman ( daca e sa citez din nou din Imnul National). Cred ca a venit timpul să ne trezim din această stare de amorțeală și să  începem schimbarea, să aducem prospețimea în gândire, însă să nu renunțăm la cultura și civilizația noastră, la principiile de viață după care s-au ghidat strămoșii noștri. Astfel, schimbându-ne pe noi și percepția noastră negativă, vom reuși să schimbăm și percepția celorlalți, cum că România nu este formată doar din oameni corupți, oameni fără caracter și fără moralitate.

   Așadar, când vă simțiți rușinați sau mai puțin mândri că purtați în vene sânge românesc, vă puteți gândi la tezaurul cultural și material ce se află în acest teritoriu. Gândiți-vă la Eminescu, la Brâncusi, la Nadia Comăncei și al alți români care ne-au făcut și încă ne fac să ne simțim mândri că suntem români. Cu siguranță, uneori, privind în jur, va fi destul de greu, însa nu imposibil. Eu am ales să mă bucur de naționalitatea mea în fiecare zi, chiar dacă nu este 1 Decembrie, tu ce ai de gând să faci?

 

Cornelia- Gabriela Jitaru

steagul-romaniei-ziua-nationala

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s